Город, которого нет [Gorod, kotorogo net] [Romanian translation]

Noapte și liniște, dăruite pe veci.

Ploaie sau poate ninsoare de e să cadă,

Mi-e totuna, o nesfârșită speranță mă-ncălzește,

Căci eu văd un oraș care nu există.

Acolo un străin lesne găsește adăpost,

Acolo ei cu-adevărat își amintesc de tine și te-așteaptă.

Zi de zi, uneori pierzând, alteori încurcând urmele,

Merg spre acel oraș care nu există.

Acolo o vatră arde pentru mine,

Ca un semn al unui adevăr uitat.

Mai am un ultim pas până s-ajung,

Și acest pas e mai lung decât viața.

Cine-mi răspunde ce mi-e destinat?

Asta nu ne e dat să știm.

Poate că, dincolo de pragul anilor risipiți,

Voi găsi acest oraș care nu există.

Acolo o vatră arde pentru mine,

Ca un semn al unui adevăr uitat.

Mai am un ultim pas până s-ajung,

Și acest pas e mai lung decât viața.

Acolo o vatră arde pentru mine,

Ca un semn al unui adevăr uitat.

Mai am un ultim pas până s-ajung,

Și acest pas e mai lung decât viața.