Golden Leaves [Romanian translation]

Îți amintești cum a început totul?

Dinții erau albi, iar pielea ne era tânără

Ochii, la fel de luminoși precum soarele spaniol

Nu aveam nimic de ascuns.

Acum, draga mea, suntem două frunze aurii

Care se agață cu disperare de copacii în iarnă

Stăm aici sus precum doi hoți

În timp ce sirenele urlă afară.

Ce mai de spus, când s-a spus tot?

Ce mai e de văzut, când ochii nu ne mai sunt deschiși?

Ce rămâne de făcut, când ne-am pierdut orice speranță și

Ce mai poate fi frânt, când inimile ne-au fost înfrânte?

Câteodată însă,

Ți-aduci aminte cum era la început?

Atât de plini de speranța, iar acum, plini de îndoială

Gluma deocheată ce ne făcea să râdem

Acum însă nu mai e amuzantă

Mă tem că mă înec dacă nu scuip afară

Încă simt miros de fum, deși focurile s-au stins

Nu pot trăi alături de tine, dar aș muri în lipsa ta

Așa că, ce mai e de spus, când s-a spus tot?

Ce mai e de văzut, când ochii nu ne mai sunt deschiși?

Ce rămâne de făcut, când ne-am pierdut orice speranță și

Ce mai poate fi frânt, când inimile ne-au fost înfrânte?

Câteodată însă,

Ce mai e de spus, când s-a spus tot?

Ce mai e de văzut, când ochii nu ne mai sunt deschiși?

Ce rămâne de făcut, când ne-am pierdut orice speranță și

Ce mai poate fi frânt, când inimile ne-au fost înfrânte?

Câteodată...