Gittin Gideli [Romanian translation]

Oamenii își beau rachiul precum amarul/ tristețea...

Dacă nu ai amintirile într-un pahar,

Mici, mici lacrimi lasă deoparte pe colțul mesei,

Poftă bună!

Așa de dureros mă regăsesc pe mine însumi,

De când m-ai lăsat și ai plecat,

Pielea mea e rănită de trupul meu,

De când m-ai lăsat și ai plecat.

Am o durere, s-a făcut o sută,

Lacrimile mele au căzut s-au făcut șuvoi,

Vara mea s-a transformat in iarnă, a devenit zăpadă,

De când m-ai lăsat și ai plecat.

Așa m-am săturat de mine însumi,

M-am ofilit si m-am scuturat de propriul rod,

De parcă sufletul meu a ieșit din mine,

De când m-ai lăsat și ai plecat...