Gitti Gideli [Romanian translation]

Renunță, nu pleca, inima mea,

Renunță, nu aștepta,

Nimeni nu-ți aude vocea,

Nu-ți reproșa in zadar,

Așa cum ea a uitat, așa vei uita și tu.

De câte ori am încercat să te șterg,

Ești o urmă care nu se șterge,

Ce folos...

De câte ori am pierit în acele nopți fără somn...

M-am consolat cu amintiri în toți anii ăștia.

Mereu în patul meu, încă păstrez fiecare cuvânt dureros,

Nu, n-am putut să le smulg și să le arunc la o parte,

Nu, nu le-am putut arde.

De când a plecat, am lăsat acea scrisoare.

N-a intrebat nicicând de mine, nu m-a căutat,

Neloială, m-a păcălit,

Timpul s-a oprit aici,

Ah, nu s-a intors, m-a uitat.

Într-o dimineață te-ai indepărtat de mine și ai plecat de aici,

O scrisoare tristă lăsată ca suvenir,

Ultima mea amintire despre tine...