Dacă vreodată spre târgul din nord te avânți
Unde pe graniță vântul urlă-n neștire
Vorbește-i de mine cuiva ce trăiește în munți
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire.
Dacă ajungi cu fulgii de zăpadă-n furtună
Când râurile îngheață și nu mai e soare
Vezi dacă are o haină groasă și bună
S-o apere de vânturile vuitoare.
Vezi dacă mai poartă părul ca pe atunci
Curgându-i pân-la piept în bucle line
Vezi dacă tot mai poartă pletele lungi
Căci așa mi-o amintesc cel mai bine.
Mă-ntreb dacă mă ține minte măcar
De multe ori să-și amintească m-am rugat
În întunericul noților mele de jar
În strălucirea zilelor mele, neîncetat.
Deci de vreodată spre târgul din nord te avânți
Unde pe graniță vântul urlă-n neștire
Vorbește-i de mine cuiva ce trăiește în munți
Cândva mi-a fost cea mai curată iubire.