Ora douăsprezece şi jumătate
Şi mă uit singură în apartamentul meu la o emisiune de noapte,
Cât urăsc să-mi petrec noaptea singură!
Vânturi de toamnă
Îmi bat în fereastră în timp ce mă uit prin cameră
Şi mă deprimă atât de tare să văd întunericul.
Nu e nici un suflet acolo,
Nimeni care să-mi asculte rugăciunile.
Dă-mi, dă-mi,dă-mi un bărbat după miezul nopţii
Nu ar vrea cineva să mă ajute să alung umbrele nopţii?
Dă-mi, dă-mi, dă-mi un bărbat după miezul nopţii
Poartă-mă prin întuneric înspre zorii zilei.
Vedetele de cinema
Găsesc capătul curcubeului unde e de câştigat o comoară,
Totul e atât de diferit faţă de lumea în care trăiesc eu.
M-am săturat de TV,
Deschid fereastra şi privesc în noapte,
Dar nu-i nimic de văzut, nimeni nu se vede.
Nu e niciun suflet acolo,
Nimeni care să-mi asculte rugăciunile.
Dă-mi, dă-mi,dă-mi un bărbat după miezul nopţii
Nu ar vrea cineva să mă ajute să alung umbrele nopţii?
Dă-mi, dă-mi, dă-mi un bărbat după miezul nopţii
Poartă-mă prin întuneric înspre zorii zilei.
Dă-mi, dă-mi,dă-mi un bărbat după miezul nopţii
Nu e niciun suflet acolo,
Nimeni care să-mi asculte rugăciunile.
Dă-mi, dă-mi,dă-mi un bărbat după miezul nopţii
Nu ar vrea cineva să mă ajute să alung umbrele nopţii?
Dă-mi, dă-mi, dă-mi un bărbat după miezul nopţii
Poartă-mă prin întuneric înspre zorii zilei.