Câteodată, totul parcă e prea mult
Treci de un prag
Nu vrei sa privești viața în față
Atât de jos te simți.
În acel moment, du-te imediat și deschide radioul, alege o piesă
Sau citește o carte, sigur îți va face bine
Sau ieși pe balcon și strigă cât poți de tare
Inima nu se curăță până nu scoți afară mâhnirea.
Dar nu te supăra prea mult, viața se termină într-o zi,
De despărțiri nu poți scăpa
Viața e o aventură și scurtă și grea,
Trece numai cu încercări.
Eu de-asta nu las, nu pot abandona pe nimeni,
Nu pot uita dureri sau bucurii, orice-ar fi, sunt comorile mele,
Cunosc valoarea pe care suferința o adaugă oamenilor, nu mă pot supăra pe nimeni
Cântecelor netrecute prin durere parcă le lipsește ceva.
Fie o poezie, un fragment,
O melodie, un film -
Dacă treci fără să le descoperi frumusețea, viața va fi sărăcăcioasă
Fără o mică atingere a acelei pensule luminoase a stelelor,
Această capodoperă a tristeții nu poate fi completă.
Dar nu te supăra prea mult, viața se termină într-o zi,
De despărțiri nu poți scăpa
Viața e o aventură și scurtă și grea,
Trece numai cu încercări.
Eu de-asta nu las, nu pot abandona pe nimeni,
Nu pot uita dureri sau bucurii, orice-ar fi, sunt comorile mele,
Cunosc valoarea pe care suferința o adaugă oamenilor, nu mă pot supăra pe nimeni
Cântecelor netrecute prin durere parcă le lipsește ceva.