Galileo s-a îndrăgostit
Aşa cum un galilean ar face,
Şi el s-a întrebat ce este în ceruri(rai),
Cine a inventat aşa o bucurie?
Dar întrebarea a obţinut ce-i mai bun din mintea sa ştiinţifică,
Şi la zilele sale orbeşti şi muritoare el a privit în sus şi adesea a oftat,
Şi câteodată a plâns:
Cine pune curcubeul pe cer?
Cine aprinde stelele noaptea?
Cine a visat la cineva atât de divin,
Cineva ca tine şi le-a făcut ale mele?
Dragostea te poate face să-ţi pui nişte întrebări amuzante din când în când,
Dar doar aminteşte-ţi alternativele,
Pentru că-mi amintesc când am fost singur
Şi nefericit şi buzele mele erau reci ca gheaţa,
Dar tu m-ai sărutat şi Dumnezeule !
Acum sunt aici în paradis.
Deci dacă niciodată nu te sărut sau nu te privesc în ochi,
Nu voi fi orb sau nu voi plânge,
Voi privi în sus şi încântat voi ofta.
Şi mulţumesc individului
Care pune curcubeul pe cer,
Care aprinde stelele noaptea,
Care a visat la cineva atât de divin,
Cineva ca tine şi le-a făcut ale mele,
Cineva ca tine şi le-a făcut ale mele.