Gaia

[Deliric]

Ai rochia verde, numai un orb n-o vede

Faci luna să suspine, lași noaptea să regrete

Lumina să se-nchine, soarele să se-mbete

Formele-s sublime, numai un prost le pierde

Suflarea ta mă-nvie, mireasma ta din plete

Făcute să mă-mbie, de ochii tăi mi-e sete

Sânii tăi semeți și curbele discrete

Cântate de poeți fac picturi complete

[Alexandrina]

Veneam atunci când mă strigai

Și înfloream când mă iubeai

Te sărutam de atâtea ori când te nășteai

Te îmbrățișam cu flori când tu mureai

Te coloram când te înnegreai

Mă așterneam când tu plecai în zbor

Omul meu drag, cum ai putut?

Eu ți-am dat tot... tot ce-am avut

Omul meu drag, ți-aș da mai mult...

[Deliric]

Rochia ți-e murdară, nu tre’ s-o văd să doară

Lași noaptea să te-ascundă când soarele coboară

Și luna să te mintă, lumina să tresară

Formele-ți sunt pline, suflarea mă doboară

Și ochii tăi sunt goi, deși-i ascunde fardul

Sub ochii mei sunt ploi, mi te-a ascuns asfaltul

Sânii tăi sunt moi, copiii tăi te seacă

Poeți jelesc apoi dar restul cred că-i joacă