Doi oameni trec prin multe când sunt singuri,
Un suflet atinge trupul de trup, ochii de ochi,
Nu vei fi conștient cum timpul se scurge,
Mai ales când timpul e limitat.
Să duci dorul cuiva, să simți o pierdere chiar dinainte ca el să plece,
Spunând „la revedere”, incapabil să fii mulțumit cu săruturi.
Ce repede zboară timpul și se sfârșește,
Să nu se sfârșească nicicând, să nu se sfârșească nicicând...
Chiar dacă știu că va merge neînfricată, către moarte, cu mine!
Chiar dacă voi vedea cum mă iubește,
O iubesc nebunește, nu mai am curaj
Pentru respingere sau pentru pierdere.
(refren x 2)
La revedere, du-te, draga mea, și revino cu bine,
Nu uita că există cineva care te iubește și-ți duce dorul.
Un om aude multe în tăcere,
Aripile ating clipa,
Nu poți rezista, timpul se întoarce în fața ta,
Nu-l lăsa niciodată să fugă complet,
Iubirea e astfel, continuă să te înflăcăreze până la final.
Dacă n-ar fi fost separarea asta, moartea e un ordin de-al lui Dumnezeu,
Inima abandonată tremură cu întristare.
(refren)
La revedere, du-te, draga mea, și revino cu bine,
Nu uita că există cineva care te iubește și-ți duce dorul.
La revedere, du-te, draga mea, și revino cu bine,
Nu uita că există cineva care te iubește și te așteaptă...