Ai fost tu,
Să te am a fost ca o fotografie de-a ta în portofelul meu,
Un sărut și-apoi te vedeam cum te făceai mic pe drum.
La tine n-a predominat decât intermitența și melancolia,
În timp ce eu a trebuit să accept totul pentru că te iubeam.
Să te văd venind a fost ca o lumină, să te văd plecând a fost ca un blues.
Ai fost tu,
Inutil să mai spun că încă mai sunt atâtea lucruri de spus,
Ori înveți să iubești spinii ori nu mai accepți trandafirii.
Niciodată nu ți-am spus o minciună, nu am inventat niciodată un șantaj,
Și norii gri fac parte din piesaj.
Nu te uita așa la mine, dacă e cineva de vină aici ...
Tu ești aceea.
(Refren)
Cât de ușor a fost să ating cerul prima dată,
Când săruturile au fost motorul de pornire,
Ce a aprins lumina asta de acum dispărută.
Așa se deghizează iubirea, în avantajul ei,
Acceptând totul fără a pune întrebări,
Și lăsându-i timpului lovitura fatală.
Nu mai rămâne nimic de spus,
Nu mai rămâne decât insistarea ...
Spune-o ...
Ai fost tu,
Lumina de neon a străzii, știa că sunt atât de obosită,
Ea m-a văzut mergând desculță pe jos în zorii zilei.
Mă aflu prinsă între ceea ce sunt și ceea ce ai vrea tu să fiu,
Vrând să mă trezesc, gândind cum n-aș vrea să gândesc.
Nu te uita așa la mine, dacă e cineva de vină aici ...
Tu ești acela.
(Refren)
Cât de ușor a fost să ating cerul prima dată,
Când săruturile au fost motorul de pornire,
Ce a aprins lumina asta de acum dispărută.
Așa se deghizează iubirea, în avantajul ei,
Acceptând totul fără a pune întrebări,
Și lăsându-i timpului lovitura fatală.
Nu mai rămâne nimic de spus,
Nu mai rămâne decât insistarea ...
(Refren)
Cât de ușor a fost să ating cerul prima dată,
Când săruturile au fost motorul de pornire,
Ce a aprins lumina asta care azi dispare.
Așa se deghizează iubirea, în avantajul ei,
Acceptând totul fără a pune întrebări,
Și lăsându-i timpului lovitura fatală.
Nu mai rămâne nimic de spus,
Nu mai rămâne decât insistarea ...
Ai fost tu.