Fugim.
Fugim.
Fugim, fugim, tot fugim,
Fugim,
Fugim.
Fugim,
Fugim.
Imediat se face noapte,
Unde o să dormim ?
Fugim
Fugim
Fugim
Fugim
Nu se vede nici o casă, nu se vede nici un om,
Oare o să dormim cocoțate într-un pom?
Noaptea, umblă
Fugim
Fugim
Animale flămânde,
Fugim
Fugim
Ne-ar putea găsi
Fugim
Fugim
Oricât de bine ne-am ascunde.
Dacă, printr-o minune, ele nu ne vor mânca,
Psihopații și bandiții ne-ar putea asasina.
Ah... ah...
La asta nu m-am gândit,
Despre asta nimeni niciodată nu mi-a vorbit.
Ah... ah...
La asta nu m-am gândit,
Despre asta în nici o carte n-am citit
Dragă, lumea din cărți e total diferită,
Lumea reală e oribilă și cumplită,
În ea nu bântuie sfinții,
Pe străzi nu se plimbă prinții.
Dar, dragă, despre asta, dragă, ar fi trebuit să te învețe părinții.
Lumea reală e dură și îngrozitoare,
Cu cât ești mai bună, ea te lovește mai tare.
- Nu, nu, lumea e frumoasă.
- Numai dacă stai în casă.
- Nu, nu, lumea e minunată.
- Deschide ochii tu, fată.
Când locuiești într-un palat,
Totul e minunat,
Totul e curat,
Servitorii adună fiecare rahat.
Totul e parfumat,
Nimeni nu e transpirat,
Asta vezi cât trăiești doar în palat.
Da, dragă, lumea din cărți e total diferită,
Lumea reală e oribilă și cumplită,
În ea nu bântuie sfinții,
Pe străzi nu se plimbă prinții.
Dar, dragă, despre asta, dragă ar fi trebuit să te învețe părinții.
Nu?