Dacă sângele va curge atunci când carnea și oțelul una sunt,
Uscându-se în culoarea soarelui de seară,
Ploaia de mâine va duce petele departe,
Însă în mintea noastră va rămâne întotdeauna ceva.
Poate că acest ultim act a fost menit
Să țintuiască, pe viață, un argument:
Că nimic nu vine din violență și nici nu ar putea, niciodată,
Pentru toți cei născuți sub o stea agitată,
Ca să nu uităm cât de fragili suntem.
Iar și iar ploaia va cădea,
Ca lacrimi dintr-o stea, ca lacrimi dintr-o stea.
Iar și iar ploaia va spune
Cât de fragili suntem, cât de fragili suntem.
Iar și iar ploaia va cădea,
Ca lacrimi dintr-o stea, ca lacrimi dintr-o stea.
Iar și iar ploaia va spune
Cât de fragili suntem, cât de fragili suntem,
Cât de fragili suntem, cât de fragili suntem.