Singură, privind în gol
privindu-şi viaţa ce trece
când zilele-i sunt gri
şi nopţile negre,
diverse nuanţe pământii
şi papiţoiul blănos cu un singur ochi
ce stă întins pe pat
a auzit-o adesea plângând
şi a auzit şoptitul unui nume
de mult iertat, dar neuitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Nu eşti uitat
O inimă sângerândă ruptă în bucăţi
uitată pe un mormânt îngheţat
în camera unde ei se-ntindeau
faţă-n faţă
nimic nu le putea sta în cale
dar acum amintirile acelui om îi bântuie zilele
Iar pofta nu se estompează niciodată
Ea încă-l visează pe un om
de mult iertat, dar nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Nu eşti uitat
Încă singură, privind în gol
spunând vieţii la revedere,
în timp ce ea se duce să-l caute pe omul
de mult iertat, dar nu uitat!...
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Eşti iertat, nu uitat
Nu eşti uitat
Nu eşti uitat
Nu, nu eşti uitat