Odată era o vreme a unui vis nesfârșit
De-a fi liber, de nemurirea
Pe când un cântec era o taină
Și stelele atât de ușor de ajuns
Însă ceva s-a schimbat, acum nisipul picură încet
Timpul nevinovăției s-a contenit acum
Știu că râurile nu vor mai curge întotdeauna
Vântul timpului îmi suflă chiar în ochii
Floarea mea se veștejește și așa fac cu toate
Nimic nu dăinuiește întotdeauna
De ce mi-e soartea că niciodată nu voi vedea
Isprăvirea poveștii, ultimul adevăr care să fie?
Și la voi lumini ce mă ajutați prin întuneric
Teama mea cea mai mare e să vă pierd scânteia
Știu că râurile nu vor mai curge întotdeauna
Vântul timpului îmi suflă chiar în ochii
Floarea mea se veștejește și așa fac cu toate
Nimic nu dăinuiește întotdeauna
Văd zilele trecând și simt că neaua cade în jos
Am văzut că sfârșitul așteaptă pe lângă mine
Visul este pierdut, odată mi s-a zis
E plecat pentru întotdeauna
Știu că râurile nu vor mai curge întotdeauna
Vântul timpului îmi suflă chiar în ochii
Floarea mea se veștejește și așa fac cu toate
Nimic nu dăinuiește întotdeauna
(Totdeauna, totdeauna, totdeauna)
Întotdeauna
(Totdeauna, totdeauna)
Întotdeauna
(Totdeauna, totdeauna, totdeauna
Întotdeauna)