Cu mândră recunoștință, o mamă către al ei făt,
Anglia-și jelește pe cei pierduți peste ocean
Trup din trupu-i aceștia erau, insuflețire din însuflețirea-i
"Căzuți" în cea luptă a libertații
Solemnă emotinanta bătaie a tobelor, noblețe
Tristețea cantu-și fredonează, în cele nemuritoare ținuturi
Acolo-i a se regăsi cele cânturi în toiul dezolării
Și gloria ce strălucește in pofida alor noastre lacrimi
Alături cântului mărșăluiră-n toiul luptei, tineri fost-au ei
Fermi în convingere, clari în viziune, echilibrați
și strălucitori
Fost-au devotați pan' la cel din urmă ceas, contrar tuturor nenumăratelor nepotrivnice șanse
Ei pierit-au cel dușman înfruntându-și
Ei n-au cei din urmă ani a-i cunoaște, precum
noi cei din urmă rămăși imbatriniram
Vârsta n-are a-i osteni, nici ai anilor pălire la
încercări a-i pune
La cel ceas de seară și cel răsărit de soare
NOI AVEM A-I PURTA ÎN ALE NOASTRE GÂNDURI
Cei eroi n-au a se mai întreține cu ai lor camarazi
de arme din nou
EI locu n-au a-și mai găsi la cele cunoscute
picnicuri acasă
Ei sunt fără de limite în viața noastră cea de zi cu zi
Ei odihna cea din urmă-și găsesc peste cel ocean
Însă în ciuda alor noastre dorințe și
alor noastre profunde speranțe
Se regasesc precum o fântână arteziană
ce-i ascunsă vederii
Celor mai profunzi la inimă din al lor colț de țară ei cunoscuți sunt
Precum și stelele-s celei nopți
Precum stelele ce trebuiesc a străluci când noi pierim
Mărșăluind în marșuri pe-a cerescului câmpie
Asemeni stelelor ce-s strălucitoare în cele timpuri
grele/întunecate nouă
Pan' la cea ultimă filă , pan' la cel ultim ceas ,...au a rămâne/dăinui ....