Flori de plastic
Ele niciodată nu mor
Flori de plastic
Uite cum cresc în subsol.
Arată fantastic
Dar asta e tot ce pot
Flori de plastic
Au prins rădăcini peste tot
Decor dezolant, în jungla de asfalt
Vântul le bate și ele tresar
Cu ochii închiși, lipsite de simț,
Cu mii de păcate și nume de sfinți
Și toți suntem fără rădăcini
Cu sufletul gol încă rătăcim,
Să-l umplem prin mall și alte sărăcii
Și soarele ne arde fiindcă-l părăsim
Nu ne leagă pământul, nu curgem cu apă
Nu ne bate vântul, ne acoperă geaca
Floare sapă floare până-o floare moare și pe care floare crezi c-o mai doare?
Petale-s minciuni, lipite subtil
Ele se vând nu la fir, ci la kill
La orice ocazie le poți folosi
Ele se poartă de parcă ar fi vii!