Îndrăgostiţi în iarba înaltă
Privesc deasupra lor,
Numai ei pot vedea
Unde se duc norii,
Doar ca să descopere
Că praful şi lumina soarelui
Fac cerul atât de albastru.
După-amiaza e neguroasă,
Fluviul curgând,
Peste tot în jurul lor sunetele
Apropiindu-se mai mult de ei,
Zicându-le povestea
Spusă de Flora,
Visuri pe care nu le-au ştiut niciodată.
Sălcii argintii,
Lacrimi din Persia,
Cei care vin
De pe-o insulă îndepărtată,
Ciuperca Winter Chanterelle
Stă ascunsă,
Slavă soarelui în albastru!
Unii o cunosc drept pasiune,
Alţii drept libertate,
Unii o cunosc drept iubire
Şi felul în care-i părăseşte
Fulg de nea de vară
Pentru un anotimp
Când cerul de deasupra-i albastru,
Când cerul de deasupra-i albastru.
Stând întins în iarba înaltă,
Aproape de ea,
Dându-i numele
Celei pe care luna o iubeşte,
Aceasta va fi ziua de care ea
Îşi va aminti,
Când a ştiut că inima lui
Iubea în iarba înaltă,
Lângă ea,
Şoptind vorbe de iubire
Şi despre felul în care îi părăseşte,
Stând întinşi în iarba înaltă,
În lumina soarelui,
Ei cred că-i iubire adevărată.
Şi pretutindeni în jurul lor
Secretul Florei
Spunându-le despre iubire
Şi despre felul în care respiră
Şi privind în sus cu ochi
De culoarea ştirului,
Ei pot vedea cerul albastru,
Ştiind că iubirea lor e adevărată,
Visuri pe care nu le-au cunoscut niciodată
Şi cerul de deasupra-i albastru.