Firicel de floare-albastră,
Floare de nu-mă-uita,
Poartă tu iubirea noastră
Prinsă-n gingăşia ta.
Şi atunci când depărtarea
Poate ne va întrista,
Să răsari ca o nădejde
Să ne mângâi inima,
Firicel de floare-albastră,
Floare de nu-mă-uita.
Un băiat şi o fată
Ochi în ochi se priveau
Într-o gară înflorită de munte,
Şi doi stropi de rouă
În ochi le luceau.
El pleca prima oară,
Ea-l privea surâzând,
Şi doar când a intrat
Trenul-n gară
Şi-au dat câte o floare
În dar, murmurând.
~ ~ ~
Firicel de floare-albastră,
Floare de nu-mă-uita,
Poartă tu iubirea noastră
Prinsă-n gingăşia ta.
Şi atunci când depărtarea
Poate ne va întrista,
Să răsari ca o nădejde,
Să ne mângâi inima,
Firicel de floare-albastră,
Floare de nu-mă-uita.
(bis)