La la lai...
Fir-ai, omule, să fii!
Nimeni nu-i ca tine,
Căci cine te-a născocit
Nu te-a făcut bine.
Două mâini, două urechi
Ți-a dat Ziditorul,
Și numai o inimă,
Tocmai unde-i dorul.
Măcar două să-ți fi dat:
Una să iubească,
Și-alta, care a scăpat,
Să se odihnească.
Of, of, of, dar și-așa,
Bine nu ți-ar fi!
Fir-ai, omule, să fii!
Nimeni nu-i ca tine,
Căci cine te-a născocit
Nu te-a făcut bine.
La la la lai...
Fir-ai, inimă, să fii!
De noroc bătută,
Că și tu, fire-ai să fii,
Ești greșit făcută.
Dacă te-a aprins vreun dor,
Bați ca toaca-n mine,
Și dacă nu bați deloc,
Și mai rău cu tine.
Cât ești tânără trăiești
Ca un om cuminte,
Și-n schim, când îmbătrânești,
Începi să n-ai minte.
Of, of, și-ai ofta
Și ai tot iubi.
Fir-ai, inimă, să fii,
C-ai fost ticluită
Cum era mai rău să fii:
Una și sucită.
La la lai...