Câteodată
Atât de blânde,
Când viața mă atinge,
Ca pe noi toți.
Atunci, atât de blânde...
Câteodată
Atât de dure,
Încât fiecare rană
Durează mult timp,
Durează mult timp...
Femei...vă iubesc!
Femei...vă iubesc!
Nu cunosc femei facile,
Cunosc doar femei fragile
Și dificile,
Da...dificile.
Câteodată
Atât de nostime,
Pe un colț de umăr!
Oh da... Atât de nostime,
Privire care atinge...
Câteodată
Atât de singure.
Uneori ele doresc,
Da, însă...Atât de singure,
Da, însă atât de singure...
Femei...vă iubesc!
Femei...vă iubesc!
Sunteți mama mea, eu vă semăn,
Și totodată sunteți copilul meu,
Nerăbdarea mea
Și suferința mea...
Femei...vă iubesc!
Femei...vă iubesc!
Dacă uneori aceste cuvinte se destramă,
E pentru că nu îndrăznesc să vă spun:
Vă doresc
Sau mai rău,
O, femei...