Tatăl:
Nu-i timpul să faci o schimbare,
Doar relaxează-te, ia-o uşor,
Eşti încă tânăr, asta-i vina ta,
Sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le ştii.
Găseşte-ţi o fată, aşează-te la casa ta,
Dacă vrei, te poţi căsători,
Uită-te la mine, sunt bătrân, dar sunt fericit.
Am fost cândva ca tine acum şi ştiu că nu-i uşor
Să fii calm când ai aflat că se petrece ceva,
Dar nu te grăbi, gândeşte-te bine
De ce, găndeşte-te la tot ceea ce ai
Căci tu vei fi tot aici mâine, dar visurile tale, nu.
Fiul:
Cum pot încerca să explic, când o fac, el pleacă.
A fost mereu aceeaşi veche poveste.
Din clipa-n care am putut vorbi, mi s-a ordonat să ascult,
Acum există o cale şi ştiu că trebuie să plec,
Ştiu că trebuie să plec.
Tatăl:
Nu-i timpul să faci o schimbare,
Doar relaxează-te, ia-o uşor,
Eşti încă tânăr, asta-i vina ta,
Sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le ştii.
Găseşte-ţi o fată, aşează-te la casa ta,
Dacă vrei, te poţi căsători,
Uită-te la mine, sunt bătrân, dar sunt fericit.
(Fiul: departe, departe, departe, ştiu că trebuie
să iau decizia asta singur, nu)
Fiul:
Toate dăţile în care-am plîns, ţinând în mine toate lucrurile pe care le-am ştiu,
E greu, dar e şi mai greu să le ignori,
Dacă lumea ar avea dreptate, aş fi de acord, dar ei se cunosc pe ei înşişi, nu pe mine.
Acum există o cale şi ştiu că trebuie să plec,
Ştiu că trebuie să plec.
(Tatăl: Stai, stai, stai, de ce trebuie să pleci şi să iei singur decizia asta?)