De dimineață, doar într-un tricou apari somnoroasă,
Am făcut eu ceai.
Ce fericire !
Numai pentru mine ești
Fata-n boxeri și-n tricoul alb.
Încă cinci minute să ne cuibărim...
Am râs aseară
Când goală ai ieșit din duș
Și ți-ai pus tricoul alb.
Urma să facem dragoste și n-avea rost
Să-l îmbraci, dar așa ești tu.
Încă un minut, să ne cuibărim...
Apoi în lume o să ieși
Și devii femeie.
Până diseară tricoul alb
Mi-anesteziază pielea uscată în lipsa ta.
Mă duc la muncă,
Sunt un ciudat
Care în pauza de prânz vorbește c-un tricou.
Și paralizez la gândul că
Aș fi putut să nu te am,
Oh, Doamne,
Aș vrea să-nvăț să dăruiesc la fel de mult cât te iubesc,
O, Doamne, cât te iubesc!
Ajungi acasă și mă aștepți, ești adevărată.
A fost o vreme
Când nu mai credeam că
Iubirea-i altceva decât pretext pentru-n roman.
Acum zâmbesc,
Nu pot să cred,
Iubirea face duș,
Și eu, întins, aștept...
Zâmbesc ca prostul,
Aștept să iasă,
Să-și pună boxeri și tricoul alb.