Voci ireale rosteau cuvinte de neînţeles,
Eram la mila apatiei şi a frigului,
Obişnuiam să mă retrag în propriul meu sanctuar al tăcerii
Iar astfel mă protejam.
Însă acum mă aflu pe calea către
Eliberarea sufletului din carcera stării de goliciune
Nu simţeam nimic, ci doar respiram,
Copleşită (de greutăți), ruptă de realitate
Mă trezesc treptat
Dintr-o adormire spirituală,
Iar din trecut nu mai rămâne decât
Amintirea ce se stinge
Iar acum pot să alerg după
Visurile pe care mi le creez,
Căci mă trezesc,
Mă trezesc treptat
Valuri de melodii, cândva uitate,
Răsună acum peste ocean, ca o simfonie
Nu credeam vreodată că îmi vor auzi chemarea
Din adâncul sufletului,
Acum se apropie cu repeziciune
Spărgându-se,
Prăbuşindu-se parcă asupra mea.
Mă trezesc treptat
Dintr-o adormire spirituală,
Iar din trecut nu mai rămâne decât
Amintirea ce se stinge
Iar acum pot să alerg după
Visurile pe care mi le creez,
Căci mă trezesc,
Mă trezesc treptat
N-am cum mă mai întorc la starea de goliciune,
De singurătate
Visul ce sălăşluieşte în sufletul meu
Nu se va stinge – e cât se poate de viu
Mă trezesc treptat
Dintr-o adormire spirituală,
Iar din trecut nu mai rămâne decât
Amintirea ce se stinge
Iar acum pot să alerg după
Visurile pe care mi le creez,
Căci mă trezesc,
Mă trezesc treptat