Demult, după cum îşi aminteşte inima mea,
toate stelele erau tăciuni aprinşi ce cădeau,
Demult, când noaptea părea eternă,
Eram cu tine.
Demult, în liniştea dimineţii,
Toate pluteau în aer,
Demult, când se crăpa de ziuă,
Eram cu tine.
Cât de îndepărtată de noi este dimineaţa,
Cât de îndepărtată!
Şi stelele strălucind în întuneric
Căzând în aer.
Demult, în timp ce noaptea pleca
Înlăuntrul nostru visele* se ţeseau
Demult, toate visele meritau să fie păstrate,
Eram cu tine.
Demult, când inimile noastre cântau,
Eram cu tine.