Iar tu, ce te credeai,
Stăpâna întregii lumi?
Iar tu, ce nicicând nu ai fost
În stare de a ierta?
Și crudă, nemiloasă,
De toate ce râdeai,
Azi tu implori căldură
Și chiar și îndurare.
Pe unde ți-e mândria?
Pe unde ți-e curajul?
De ce azi ești înfrântă,
Cerșind bunătate?
Să vezi că nu-i totuna
Iubind să fii iubită,
Acum când astea-s duse,
Cum mă mai iei în râs?
Nedemnă inimă!
Mă bucur că acuma suferi,
Că plângi și te umilești,
De așa mare amor!
Viața este ruleta,
Pe care mizăm totul.
La ea pe tine te-ai jucat,
Nu mai ai ce câștiga.
Însă azi cea bună soartă
Împotrivă ți s-a răsucit,
Biată inimă,
Nu mai miza vreodată!