Cu foșnet de frunze căzute,
Purtate prin furtună,
Se va pune o nouă toamnă,
La al meu neclar și tihnit final.
Voi da la pământ mai întâi
Palide mâini ca de ceară
Și în vânturi călătoare,
Voi da părul meu de iederă,
Iar ale mele secrete de amor
Le voi da la primăvară.
Triști sunt ochii mei, triști,
O să-i duc să-i vând la piață,
Sunt plăsmuiri distruse,
Pe care eu mi le-am creat.
Las sufletul și calvarurile
Să fie șterse de valuri,
Las în vânt și suferințele
Pe un drum cu o mie de tururi.
Cu foșnet de frunze căzute,
Împrăștiate de vânt,
Se va compune un alt fado,
Liber de forțele vremii.