Într-o vreme
Când soarele cobora singur,
Am alergat la mare, mare depărtare de casă,
Ca să găsesc o inimă ce e făcută din piatră.
Voi încerca,
Am doar nevoie de puțin timp
Pentru a-ți alunga chipul din mintea mea,
Pentru a vedea lumea prin alți ochi.
De fiecare dată când te văd,
O, încerc să mă ascund,
Dar când ne întâlnim se pare că nu pot renunța la tine.
De fiecare dată când pleci din cameră,
Simt că mă ofilesc ca o floare.
Spune-mi de ce
Când țip, nu-i niciun răspuns,
Când ajung, nu-i nimic de găsit,
Când dorm, cedez nervos și plâng?
De fiecare dată când te văd,
O, încerc să mă ascund,
Dar când ne întâlnim, se pare că nu pot renunța la tine.
De fiecare dată când pleci din cameră,
Simt că mă ofilesc ca o floare.
Mă ofilesc ca un trandafir,
Mă ofilesc ca un trandafir.
Bătută de furtună,
Vorbind singură,
Spălată de ploaie.
E un oraș atât de rece, de rece,
O, e un oraș atât de rece...