Viaţa se pare că se va stinge,
Lăsându-mă dus de valurile vieţii mai departe cu fiecare zi
Pierzându-mă în mine însumi,
Nimic şi nimeni altcineva nu contează,
Mi-am pierdut voinţa de a mai trăi,
Pur şi simplu nu mai am nimic altceva de dăruit,
Pentru mine nu mai există nimic altceva,
Am nevoie de sfârşit pentru a mă elibera.
Lucrurile nu mai sunt ce erau odată,
Lipsindu-mi ceva dinlăuntrul meu,
Pierdut pe vecie, asta nu poate fi adevărat,
Nu mai pot suporta iadul ăsta pe care îl simt,
Un gol mă umple
Până la agonie,
Întunericul ce creşte acoperind răsăritul,
Eram eu, dar acum s-a dus.
Nimeni nu mă poate salva decât eu, dar e prea târziu
Acum nici nu mai pot gândi, gândi de ce ar mai trebui măcar să-ncerc
Ziua de ieri pare ca şi cum nici n-ar fi existat,
Moartea mă întâmpină cu căldură, acum voi spune doar „Adio”