Mai tăcută ca ea
Nu e altcineva,
Poate doar ofiţerul de pază...
Noaptea e un vecin
Şi cu el povestim
Pînă ochii puţin o trădează.
Fără prieteni...
Fără prieteni...
Are-un cort pentru doi
Unde stăm numai noi,
Ea, adică, şi vocile toate;
Ne vorbesc somnoroşi
Greieri gălăgioşi
Şi-o furnică întinsă pe spate.
Fără prieteni...
Fără prieteni...
Visuri în zori: e mireasă,
El are ochi coloraţi
Şi-o voce pufoasă...
Ştie sigur că-n cer
Nu-i nimica din fier,
Decît porţile care-s deschise
Pentru fete ca ea
Care mint, nu-i aşa,
Doar un pic, dimineaţa, în vise...
Fără prieteni...
Fără prieteni...