Când se lasă seara şi ziua scade,
Dinlăuntrul meu aud o chemare, oare dorm?
Pentru un moment rătăcesc, apoi sunt absorbită cu totul,
Aproape de casă nu pot rămâne,
Aproape de csă, simţindu-mă atât de departe.
În timp ce păşesc în cameră, înaintea mea o umbră
Dintr-o altă lume unde nu pot merge,
Du-mă în lumea mea, acolo unde pot trece dincolo,
Aproape de casă nu pot rămâne,
Aproape de casă, simţindu-mă atât de departe.
Mereu căutând, niciodată bine,
Sunt pierdută în oceanele nopţii,
Sperând mereu că pot găsi amintirile,
Acel amintiri pe care le-am lăsat în urmă.
Deşi plec, oare voi continua să cred
Că de data asta e adevărat, oare sunt pierdută în acest sentiment?
Precum un copil trecând, fără a şti motivul.
Sunt acasă, cunosc drumul.
Sunt acasă, simţindu-mă, oh, atât de departe.