C-un şarpe care vine şi-mi oferă
un măr lucios începe-a mea romanţă.
Eu mă numeam Adam în acea eră,
tu Eva te numeai, cu siguranţă.
Ne infiltrasem într-o locuinţă
abandonată, lîngă un maidan;
cei ce n-au fost pe-acolo n-au ştiinţă
ce-i raiul pămîntean.
Aflasem o saltea pe la gunoaie,
plus două scaune şi-o măsuţă şchioapă.
Eu compuneam cantate în odaie,
tu pe-aragaz frigeai cartofi cu ceapă.
Plantarăm cînepă de la Chetama,
şi la fereastră, din răsadul său,
crescu un pom din cei ce ştiu, bag sama,
ce-i bine şi ce-i rău.
Cum Evei îi plăcea a fi bronzată,
se întindea la soare în amiezi;
aşa sirenă goală niciodată
în vreun balcon nu vezi.
Curînd erau postaţi la geamuri soţii
la ora cînd mi-eşea la şou amica.
Nu-i concura programul, ca emoţii,
nici un Real - Benfica.
Dar vipera de sus, de la mansardă,
consortul şi-l surprinse într-o joi
în transă mistică - şi revanşardă,
sună la unşpe-doi.
Şi cum n-aveam asupra foi de vie,
nici buletin, nici rude în guvern,
şi dintre zei doar Cúpidon ne ştie,
ne condamnară ferm.
Eva făcînd bronzaj - ferice derapaj!
Crumpi, ceapă şi pupici - Adame, ce mai zici?
Un jude care Domnul însuşi pare
ucaz de izgonire ne-a emis.
Cei care se iubesc făr-aprobare
n-au loc în paradis.
Eram pe pat, într-o postură nudă,
încinşi în jocul nostru favorit,
cînd, apărînd acel fecior de Iudă,
un ţipăt Eva mea a slobozit.
Ne-a-mpins pe scări, cu ură şi obidă,
un înger ca un plotoner hain;
lui nu-i păsa că Eva e gravidă,
gravidă cu Caín.
Azi Eva comercializează mere
"Păcatu-originar-la-chilogram"®.
Eu cînt prin centru şi prin cartiere,
şi toţi îmi zic Adam.
(1988)