Eu nu rup margarete
Ca alți băieți și fete,
Eu știu că taina dragei mele
Nu e-n bujori, nici în lalele.
Eu nu rup margarete
Ca alți băieți și fete,
Eu știu că floarea-i floare
Și nu e ghicitoare.
Dar margareta, chiar de-ar fi de leac,
Eu nu cred, nu cred, nu, ce pot să fac?
Întreba o margaretă
Un băiat mereu așa:
”Fata oare mă iubește,
Mai mult, deloc, sau nu, sau da?”
Tot rupându-i din petale,
El întruna o-ntreba,
Însă, ce minune mare:
Margareta nu vorbea.
Știu că dacă reușea
Să vorbească prin petale,
I-ar fi spus: ”Nu mai ofta,
Mergi și spune-i dragei tale...”
Eu nu rup margarete
Ca alți băieți și fete,
Eu știu că taina dragei mele
Nu e-n bujori, nici în lalele.
Eu nu rup margarete
Ca alți băieți și fete,
Eu știu că floarea-i floare
Și nu e ghicitoare.
Dar margareta, chiar de-ar fi de leac,
Eu nu cred, nu cred, nu, ce pot să fac?
Alt băiat ședea pe-o bancă
Într-un parc și aștepta,
Aștepta să-i vină fata,
Dar ea nu, nu, nu mai venea.
Și, rupând o margaretă,
O-ntreba el cu alean:
”Vine, vine sau nu vine?”
Și-a venit un milițian.
Dânsul nu l-a amendat,
Căci iubea și el o fată.
După ce mi l-a mustrat,
Au cântat ei doi deodată:
Eu nu rup margarete
Ca alți băieți și fete,
Eu știu că taina dragei mele
Nu e-n bujori, nici în lalele.
Eu nu rup margarete
Ca alți băieți și fete,
Eu știu că floarea-i floare
Și nu e ghicitoare.
Dar margareta, chiar de-ar fi de leac,
Eu nu cred, nu cred, nu, ce pot să fac?