Aşa a fost voia Domnului,
să trăiesc în această frământare,
ca tot ce e greu al meu să fie,
ca tot dorul să fie al meu.
Aşa a fost voia Domnului,
Ce ciudată înfăţişare a vieţii
este această inimă a mea:
trăieşte chipuri trecute.
Cine să-i fi dat baghetă magică?
Ce ciudată înfăţişare a vieţii!
Inimă slobodă,
Inimă nesupusă,
trăieşti pierdută printre oameni,
sângerând cu încăpăţânare,
inimă slobodă.
Eu nu te mai urmez.
Ascultă, opreşte-ţi bătăile!
Dacă nu ştii încotro s-o apuci,
de ce mai stăruieşti să pulsezi?
Eu nu te mai urmez.