Dacă vocea unui cântăreț te întristează
și o chitară îți provoacă melancolie,
scrie-mi o scrisoare, numai una,
dar spune-mi că ești încă a mea.
O scrisoare, iubirea mea, numai una,
să-mi dea detalii despre viața ta,
oamenii pe care-i cunoști, visele pe care le ai,
și care să-mi amintească de plânsul despărțirii noastre.
O scrisoare care spune că-ți lipsesc,
dincolo de toate simțurile,
și că, în pofida timpului, ce trece pentru toți,
nu există timp între noi, nici uitare, nici distanță.
Scrie-mi cu cerneală violetă,
pe o hârtie de iubire de culoarea absenței.
Scrie-mi, punând în fiecare rând
febra pulsului tău, ce devine îmbrățișare,
a ta îmbrățișare.
O scrisoare, iubirea mea, numai una,
care să-mi umezească ochii de bucurie,
o scrisoare care spune că-ți lipsesc,
că mă iubești și că ești încă a mea,
doar a mea, pe veci a mea.
O scrisoare, iubirea mea...