Dacă vezi o floare ofilită pe jos,
E inima mea ce moare de gelozie.
Acea vrabie care oftează în copac,
E sufletul meu ce plânge dacă nu-l bagi în seamă.
Dacă vezi pe cer un porumbel alb,
Este viața și glasul meu
Care-ţi vor spune că te iubesc.
Acea chitară tristă ce cântă și cântă
Singură în noapte,
E vocea mea care-ţi spune:
Nu mă lăsa, nu mă părăsi.
Acea chitară tristă ce plânge și plânge
În timp ce tu dormi,
Este sufletul meu care vrea
Să te vadă, să te vadă din nou.
Dacă într-o zi ploaia îţi mângâie corpul,
Nu-i apă, dragă, sunt doar săruturile mele.
Dacă soarele pe stradă îţi încălzește faţa,
Sunt raze de iubire care-mi ies din suflet.
Dacă aerul într-o seară îţi deranjează părul,
Nu este vântul, sunt eu
Care-aș vrea să-ţi trăiesc în gânduri.