Erämaan viimeinen [Romanian translation]

Natura doame și acum călătoresc cu gândurile mele

Peste păduri, deasupra apelor adormite

Domniţa Lună, luminează noaptea

Umbra nordică, colorează priveliştea.

Poate este un vis,

Sau poate moartea, în care am fugit, unde

cărbunele se predă deja sub zăpadă

Când am păsit în lume, în momentul sălbăticiei.

Prima zăpadă a căzut de două ori

Pictând imaginea sufletului meu.

Această frumusețe sumbră și singurătatea infinită

Pădurea copilăriei mele, cerul ei

Durerea cântă calea ei

Când lumina zilei dispare, noaptea povesteşte

Această frumusețe sumbră și singurătatea infinită

E ceea ce sufletul unui om dorește

Leagănul mormântului meu, locul mormântului meu,

Este ultimul în natură.

Unde au dispărut ceilalți?

Vrăjitoarele mlaştinilor, turnurile fetelor

și copacii din umbră?

Am plantat crinii în pătura veşnică a zăpezii

Cu sosirea tăcerii mă încred în viitor.

Prima zăpadă a căzut de două ori

Pictând imaginea sufletului meu.

Această frumusețe sumbră și singurătatea infinită

Pădurea copilăriei mele, cerul ei

Durerea cântă calea ei

Când lumina zilei dispare, noaptea povesteşte

Această frumusețe sumbră și singurătatea infinită

E ceea ce sufletul unui om dorește

Leagănul mormântului meu, locul mormântului meu,

Este ultimul în natură.