Encore un soir [Romanian translation]

O poză, ce moment,

E vreo îndoială?

Era totuși recent, memoria mă-nșală?

Dintre chipuri de prunci, oglinda-mi dă fața de-atunci.

Nu, nu m-oi văicări, teamă nu văd de ce v-ar fi,

Viața m-a răsfățat foarte, greu mi-e să le țin pe toate,

Doamne, mi-ai dat cu vârf și îndesat

Și chiar mai mult, și variat.

Dar când trăim prea fain, intens, uităm de vremea care zboară,

Cum rătăcim cam fără sens prin spații largi din calea-afară,

De-abia un pic ne-am învățat, că fără voie-am renunțat,

Oh, de-aș putea...

Mai vreau o seară, încă un ceas,

Un strop de fericire de-ar mai fi rămas,

Cer o favoare, cum e o floare,

Un suflu, o eroare.

Din noi- ceva, cât s-o putea,

S-avem ce zice sau din priviri să știu să tac, complice,

O amânare, micuță tare, chiar de-i târziu…

Nicicând n-am cerut eu nimic, nici nu-i mare scofală,

Față de timpul veșnic, e-un pic, nu iese la iveală,

Și va fi între noi, un mic traseu înapoi...

Ce mulți și-omoară timpul,

Cu mult mai mulți îl pierd sau îl petrec frumos,

Mulți se-amăgesc și născocesc prin vis vreun moment grațios,

Uitată pe Pământ,

Las locul meu din rai, fără negocieri,

Era ca ieri...

Mai vreau o seară, încă un ceas,

Un strop de fericire de-ar mai fi rămas,

Cer o favoare, cum e o floare,

O boare, o eroare.

Din noi- ceva, cât s-o putea,

S-avem ce zice sau din priviri să știu să tac, complice,

O amânare, micuță tare, văd că-i târziu...

E prea mult, oare? O suspendare,

Ceasul și-oprește clipa trecătoare...

Și-a mângâiat, c-un sărut dat, un sărut dat...

Mai vreau o seară, încă un ceas,

Din noi- ceva,

Cât s-o putea,

O seară!