Emmenez-moi [Romanian translation]

Între docuri, unde greutatea și plictiseala

Îmi indoaie spatele

Ajung, cu burțile incarcate

De fructe, vapoarele

Ele vin de la capătul lumii

Aducând cu ele

Idei hoinare

Cu reflecții de cer albastru

Miraje

Împraștiind un parfum piperat

Din țări necunoscută

Si de veri eterne

Unde se traiește aproape nud

Pe plaje

Eu, care am cunoscut toată viața

Doar cerul nordului

As dori sa spăl acest gri

Schimbând bordul

Duceți-mă la capătul pământului

Duceți-mă în Țara Minunilor

Îmi pare că mizeria

Ar fi mai puțin penibilă în soare

În baruri, la amurg

Cu marinarii

Când vorbim despre fete și iubire

Cu un pahar in mână

Eu pierd noțiunea lucrurilor

Și brusc un gând

Mă ia și-mi mă duce

Într-o vară minunată

Pe țarm

Unde văd, intinzandu-mi brațele

Iubirea, care ca o nebună

Aleargă in fața mea

Si ma agăț la gâtul

De visul meu

Când barurile se închid, marinarii

Se întorc la bord

Eu visez iar până dimineața

În picioare, în port

Duceți-mă la marginea pământului

Duceți-mă în Țara Minunilor

Îmi pare că mizeria

Ar fi mai puțin penibilă în soare

O zi frumoasa, intr-o barcă dărăpănată

De pe punte in cală

Ca să plec, lucram în

Camera cu carbuni

Luând-o pe drum

Spre visele din copilărie

Pe insulele îndepartate

Unde nimic nu e important

În afară de a trăi

Unde fetele intinse

Vă dezmiardă inima

În timp ce împletesc, mi s-a spus,

Coliere de flori

Care îmbată

As fugi lasându-mi trecutul

Fară nicio remuscare

Fară bagaje, cu inima liberă

În timp ce cânt foarte tare

Duceți-mă la marginea pământului

Duceți-mă în Țara Minunilor

Îmi pare că mizeria

Ar fi mai puțin penibilă în soare