Elegie domestică lyrics

Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,

Cu ziua ce se duce

Și noaptea ce-o să vie,

În casa mea fii binevenită...

Iată-mi casa!

Întoarce doar butonul electric din perete

Și-mprietenește-ți ochii cu tot ce poți vedea,

Căci casa mea e-ntreagă, de-acum, și casa ta...

Fii prietenă și soră cu hall-ul și terasa,

Cu treptele ce urcă sub rustice covoare

Spre sala de mâncare

Și-odaia de culcare,

Cu sfinții din icoane și morții din portrete,

Cu câinele, ce-ți linge manșonul de-astrahan,

Și cu pisica albă, ce toarce pe divan...

Oprește-ți apoi ochii pe frunzele de laur

În care se-ncadrează, sanctificând decorul,

Patronii mei - Triunghiul:

Iar pe comoda veche privește-i cum stau gata

Să-și părăsească parcă, de bucurie, rama,

Un domn cu ochii-albaștri și bucle brune:

Tata!...

Și-o doamnă cu ochi negri și bucle blonde:

Mama!...

Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,

Cu basmele bunicii

Și „Faptele diverse”,

În casa mea fii binevenită,

Pentru mine

Și pentru-aceste chipuri, de praf și vremuri șterse,

Ce te privesc din rame cu-aceeași duioșie

Ca-n zilele când, toamna, soseam și eu cu tine.