Aș vrea să am o mașină a timpului
Să călătoreasc direct în trecut
Și să mă bucur de acele clipe una câte una
Fiindcă nu mă iert că le-am pierdut
Îmi amintesc în casa bunicii, acea seară
Mâncând cotlet și orez cu fasole
Ezitările cu prietenele de la școală
Închid ochii și mintea îmi zboară
Pentru că timpul trece și eu
Mă tot întreb
Cum se oprește ceasul?
De ce trebuie viața să se termine?
De ce n-or să se vindece rănile?
Sunt atâtea lucruri pe care le neglijăm
Există oameni pe care nicicând nu-i uităm
Cum sunt și momente ce nu se-ntorc înapoi
Lara Marcy Gang Farru
Aș vrea să mă-ntorc din nou în cartier
și să alerg pe stradă
desculț ca un băiețel
când mă jucam de-a ascunselea
Prieteni care nu mai sunt, dar frate,
nimic nu se mai poate face
Așa este viața și la fel
trebuie s-o accept așa cum e
Uneori câștigi, alteori pierzi
Ăsta-i soarta mea și n-a fost o întâmplare
Pe mine necazurile mă întăresc
Și au fost cântece cu care să mă trezesc
Timpul s-a dus, s-a dus
Dar eu nu uit, nu uit
Lucrurile pe care cu ai mei le-am trăit
Am fost mai mult decât slăvit
Mulțumesc Domnului că mi-a îndeplinit
Tot ce i-am cerut,
Trăiesc mai mult decât recunoscător
Oh, oh, oh, oh
Recunoscător la nesfârșit
Oh, oh, oh, oh
Pentru că timpul trece și eu
Mă tot întreb
Cum se oprește ceasul?
De ce trebuie viața să se termine?
De ce n-or să se vindece rănile?
Sunt atâtea lucruri pe care le neglijăm
Există oameni pe care nicicând nu-i uităm
Cum sunt și momente ce nu se-ntorc înapoi
Aș vrea să am o mașină a timpului
Să călătoreasc direct în trecut
Și să mă bucur de acele clipe una câte una
Fiindcă nu mă iert că le-am pierdut