El poeta a su amada [Romanian translation]

Iubito,-n noaptea asta tu te-ai crucificat

pe bârnele arcuite ale unui sărut;

mâhnirea ta îmi spune că Domnu-a lăcrimat,

că-i un prohod mai dulce decât acest sărut.

În noaptea fără seamăn, atâta m-ai privit,

că Moartea-nveselită a tot cântat din os.

În noaptea de septembrie, atuncea s-a slujit

a doua mea cădere, sărut prea omenos.

Iubito, laolaltă murim, alături foarte;

cocleala o să sece, treptat pierind ca fumul;

o umbră trâmbiţează buzele noastre moarte.

Mustrări nu vor străbate ochi binecuvântaţi;

nicicum n-o să te supăr. Şi sub acelaşi tumul

Un somn adânc ne poarte, ca pruncii-ngemănaţi.