Există o vorbă,
Nu știi ce ai până când nu pierzi...
Este adevărat.....
Te-am văzut plângând
Ai trăit monotonia
Și te ascultam vorbind
Dar era el cel care te înțelegea
Și mi-a furat acea comoară și acum îi ințeleg valoarea
Că nu se ascund defectele cu pretexte și în schimb eu simt ură
(refren)
Acum îmi dau seama și spune-i că îl urăsc și îl detest
Pentru că are ce a fost al meu
Chiar dacă cel vinovat am fost eu
Că astăzi îl consider dușmanul meu
Lamentăndu-mă pentru că am pierdut lupta pentru iubirea ta,
Exceptând că nu dorm nopțile
Inaginăndu-mi că făcând dragoste el te mistuie cu pasiune
Îmi lipsește curajul să admit
Că langă tine am fost un copil și bărbăția lui a biruit
Adaugă că astăzi mă arăt ca fiind
Invidios, egoist, impulsiv, fără control
Pentru că am crezut că eram singurul
Pe care tu il vei iubi, ce prostie
Tipul ( el, celălalt) cu premiul,
Și eu, cel care a pierdut,
( ah...regii)
Am văzut-o plângând
Și nu am crezut că contează
Și începea să te cucerească
Transformându-te în inamica mea,
Și mi-a furat această comoara și acum îi înțeleg valoarea,
Că nu se ascund defectele cu pretexte, in schimb, eu simt ură
Acum îmi dau seama și spune-i că îl urăsc și îl detest
Pentru că are ceea ce a fost al meu
Deși vinovatul am fost eu
Că astăzi îl consider inamicul meu
Lamentându-mă pentru că am pierdut lupta pentru iubirea ta
Excepând că nu dorm nopțile
Imaginandu-mi cum făcând dragoste el te mistuie cu pasiune
Îmi lipseste maturitatea pentru a recunoaște
Că langa tine am fost un copil și bărbăția lui a biruit
Adauga că astăzi mă arat ca fiind
Invidios, egoist, impulsiv, fără control
Pentru că am crezut că eram singurl
Pe care tu il vei iubi, ce prostie
Tipul cu premiul
Și eu, cel care a pierdut