Locuiam într-o pădure foarte mulțumit,
Mă plimbam, mă plimbam neîncetat.
Diminețile și serile erau ale mele,
Noaptea mă duceam la odihnă.
Dar într-o zi a venit omul cu coliviile sale,
M-a încuiat și m-a dus la oraș.
În circ m-au învățat să fac piruete,
Și așa am pierdut draga mea libertate.
"Conformează-te" îmi zicea un tigru bătrân,
"Niciodată nu-ți vor lipsi nici acoperișul, nici mâncarea,
Nu ni se cere decât să facem piruete
Și să-i bucurăm pe copii".
Au trecut patru ani de așa viață,
Cu circul am cutreierat toată lumea.
Dar niciodată n-am putut uita de tot,
De pădurile mele, de serile mele și de mine.
Într-un sătuc îndepărtat
Cineva n-a închis lacătul
Într-o noapte fără lună
Și am scăpat de oraș.
Acum stau pe pământul pădurii mele,
Din nou văd culoarea verde a libertății.
Sunt bătrân, dar serile sunt ale mele,
Mă întorc în pădure, sunt mulțumit într-adevăr.