Nici un simplu surâs,
nici un pic de lumină în ochii lui adânci,
nici măcar reflexia
vreunui gând care să-i înveselească viața.
E tristețe în ochii lui,
când vorbește, când tace și când dansează cu mine,
o suferință îndepărtată
care-mi ajunge în suflet și devine iubire.
Băiatul cu ochi triști
trăiește singur și are nevoie de iubire.
Ca aerul are nevoie să mă vadă,
Ca soarele am nevoie de el.
Băiatul cu ochii triști
a găsit în sfârșit un motiv
care să-i facă privirea să râdă,
cu sărutările mele și cu iubirea mea.
Nici măcar nu știu cum îl cheamă,
și deja vreau să-l întâlnesc singur,
și în ochii lui de toamnă
să adorm încet, încet, uitând de ore.
Încerc să aflu
din ce motiv ciudat nu râd azi ochii lui,
încerc să izbutesc,
cu tandrețe și iubire, să-i văd ochii fericiți.
Băiatul cu ochi triști
trăiește singur și are nevoie de iubire.
Ca aerul are nevoie să mă vadă,
Ca soarele am nevoie de el.
Băiatul cu ochi triști
a găsit în sfârșit un motiv
care să-i facă privirea să râdă,
cu sărutările mele și cu iubirea mea.