El Enamorado Y La Muerte [Romanian translation]

Un vis am avut aseară,

Un vis al sufletului meu. Mi-am visat iubirile,

Pe care le țineam în brațe.

Între timp a intrat o doamnă cu pilea albă,

Mai albă decât omătul.

— Pe unde ai intrat, iubire?

Cum ai intrat, viața mea?

Porțile sunt închise, ferestrele au gratii.

— Nu sunt iubirea, îndrăgostitule.

Sunt Moarte. Dumnezeu m-a trimis.

— Ah, crudă moarte!

Mai lasă-mi o zi să trăiesc!

— Nu se poate o zi. O oră îți mai dau de viață.

Degrabă se încalță,

Degrabă se îmbrăcă. Și fugi iute pe stradă,

Încotro iubita lui trăia.

— Deschide-mi ușa, Blanca!

Deschide-mi ușa, fată dragă!

— Cum să pot să deschid, dacă nu e momentul potrivit?

Tatăl meu nu s-a dus la palat. Mama încă nu a adormit.

— Dacă nu-mi deschizi în seara asta, nu vei mai apuca în veci, draga mea.

Moartea îmi dă târcoale. Lângă tine aș prinde viață.

— Vino sub fereastră, unde brodam și coseam...

Îți voi arunca funie de mătase

Ca să urci sus,

Iar de firul va fi scurt, pletele mi le voi arunca.

Funia de mătase se rupse,

Moartea acolo venise.

— Haide, îndragostitule, căci ceasul deja ți-a sunat.