Jură-mi, chiar acum, pe Dumnezeu,
Că nu m-ai uitat niciodată
Și dacă-mi spui că nu e iubire,
Cu durere va trebui să plec.
Cu multă tristețe voi pleca,
Voi purta în venele mele
Disprețul acestei iubiri.
Și prin problemele destinului,
Vei regreta de-a lungul dumului/ vieții,
Nu accept nici o scuză de la tine.
Și mai jură-mi, inima mea,
Că n-ai uitat acele mângâieri.
Dacă într-o clipă din acest cântec
Amintirea a ceea ce a fost s-a întors în viața ta.
Și dacă înțelegi că încă mă iubești,
Și dacă mai târziu mă respingi,
Dă-i curaj inimii mele.
Să mă gândesc că mă respingi
Ămi agită răbdarea
Și mă simt lipsit de importanță/ fără valoare.
Dacă disprețul
E ceea ce merit,
Ajută-mă, Doamne!
Te rog, Doamne,
Știu că sunt de vină,
Am vrut doar s-o iubesc,
Am eșuat în iubire.
Dacă e nebunie
Că ai putea să mă iubești,
Atunci minte-mă, iubirea mea,
Și fă-o cu rușine,
Prefer să te prefaci pentru mine.
În ceea ce-mi oferi cu sinceritate,
Tu distrugi iluzia.
Dacă disprețul
E ceea ce merit,
Ajută-mă, Doamne!
Te rog, Doamne,
Știu că sunt de vină,
Am vrut doar s-o iubesc,
Am eșuat în iubire.
Dacă e nebunie
Că ai putea să mă iubești,
Atunci minte-mă, iubirea mea,
Și fă-o cu rușine,
Prefer să te prefaci pentru mine.
În ceea ce-mi oferi cu sinceritate,
Tu distrugi iluzia.
Dacă acesta e dispreț, eu nu pot continua,
Spune-mi o minciună și o voi transforma în adevărul meu.
Dacă disprețul
E ceea ce merit,
Ajută-mă, Doamne!
Te rog, Doamne,
Știu că sunt de vină,
Am vrut doar s-o iubesc,
Am eșuat în iubire.
Dacă e nebunie
Că ai putea să mă iubești,
Atunci minte-mă, iubirea mea,
Și fă-o cu rușine,
Prefer să te prefaci pentru mine.
În ceea ce-mi oferi cu sinceritate,
Tu distrugi iluzia.
Nu iluzia,
Nu, nu, nu, nu iluzia,
Nu, nu iluzia,
Nu, nu iluzia...