În cele din urmă simt că pot cu ceea ce mi-a rănit atât de mult.
Și noaptea adorm,
Pentru zilele să le trăiesc visând.
Totul rău pe care l-am trecut,
L-am lăsat îngropat,
Pentru că, pentru ce să-l port,
Nimeni nu este Dumnezeu că să-l crucifice.
Fiindcă eu iubesc viața,
Și chiar dacă de atâtea ori doare,
Eu rămân cu bucuria,
Nu este necesar să-ți spun asta de două ori.
Cineva cu aceste căderi, crește
Dacă nu-i așa, ar fi plictisitoare (viața)
Atunci când îmi era rău, pe cine am văzut eu?
Cine îmi dădea note de culoare?
Doar fantezia mea m-a transportat ca o călătorie.
Nimeni n-a pariat pe mine.
Și acum că am reușit,
Trebuie să mă gândesc la tine?
Scuză-mă dar acum eu merg cu bagaje în exces.
În cele din urmă simt că pot cu ceea ce mi-a rănit atât de mult.
Și noaptea adorm,
Pentru zilele să le trăiesc visând.
Totul rău pe care l-am trecut,
L-am lăsat îngropat,
Pentru că, pentru ce să-l port,
Nimeni nu este Dumnezeu că să-l crucifice.
Uită-te cum mi s-a schimbat viața.
Mă gândesc, chiar și asta pare o minciună
După atât de multă oboseală.
Acum sunt în slava binecuvântată.
Ieri focul m-a făcut scrum,
Cu ea, mi-am pictat un zâmbet,
Cine ar spune că lângă ea, eu eram nefericit,
Capricioasă.
Că să-mi vindec durerea,
Mi-am dat o mie de motive
Primul este că nu-i bine
Pentru inimile noastre,
Totul are o soluție,
Dacă îți pui dragostea în asta.
Fii pozitiv și dacă căzi,
Încearc-o din nou,
Uită-te la mine, mereu partea bună.
Strigă foarte tare “Eu pot”
Căci a trăi este o artă cu multă mizerie.
Încearc-o din nou,
Uită-te la mine, mereu la partea bună
Strigă foarte tare “eu pot”
Fiindcă a trăi este o artă.
În cele din urmă simt că pot cu ceea ce mi-a rănit atât de mult.
Și noaptea adorm,
Pentru zilele să le trăiesc visând.
Totul rău pe care l-am trecut,
L-am lăsat îngropat,
Pentru că, pentru ce să-l port,
Nimeni nu este Dumnezeu că să-l crucifice.