Dragul meu prieten, duşmanul meu suprem,
Cu ce-am greşit?
Mâinile ne sunt goale, norocul ne-a părăsit
Nu ne-am gândit că va fi aşa.
Dragul meu prieten,
Duşmanul meu suprem
Niciunul din noi nu-a învăţat nimic
Orice-ar însemna să fii fericit,
Noi nu suntem nici pe departe aşa
Şi totuşi mi-e mai bine acum...
Şi totuşi...
Dragul meu prieten, duşmanul meu suprem,
Cu ce-am greşit?
Mâinile ne sunt goale, norocul ne-a părăsit
Nu ne-am gândit că va fi aşa.
Şi totuşi mi-e mai bine acum...
Şi totuşi nu mi-e bine deloc
Cândva îmi era mai bine de-atât
Cândva îmi era destul de bine
Pentru că am avut inimi de fier
Şi corpuri din sticlă
Nu era nevoie să ne demonstrăm absolut nimic
Pentru că ne-am gandit că va fi distractiv.
Am îngropat visele noastre
În cel mai mizerabil loc din lume
Pentru că ar trebui să ai exact ce-ţi doreşti
Dar nu întreba dacă mie-mi convine.
Dragul meu prieten, duşmanul meu suprem
Ce ţi-am spus eu ţie?
Jocul e gata, distracţia s-a terminat
Şi nici măcar n-am râs.
Şi totuşi mi-e mai bine
Şi totuşi mi-e bine
Dar cândva îmi era şi mai bine,
Cândva îmi era chiar bine.
Pentru că am avut inimi de fier
Şi corpuri din sticlă
Nu era nevoie să ne demonstrăm absolut nimic
Pentru că ne-am gandit că va fi distractiv.
Am îngropat visele noastre
În cel mai mizerabil loc din lume
Pentru că ar trebui să ai exact ce-ţi doreşti
Dar nu întreba dacă mie-mi convine.
Nu întreba dacă mie...
Nu întreba dacă mie-mi convine
Nu întreba dacă ...
Nu întreba dacă mie-mi convine.