Ed ero contentissimo [Romanian translation]

Acum, că vei fi de una singură,

Printre treburile tale și în așternuturi

Spune-mi, repede, cum o să faci?

Acum, când totul se petrece la întâmplare,

Acum, când eu nu-ți mai sunt povară

Spune-mi, ce scuze vei inventa?

Vei inventa că nu ai timp,

Vei inventa că totul e pierdut,

Vei inventa că acum te iubești un pic mai mult,

Vei inventa că acum ești puternică?

Și vei închide toate ușile,

Râzând, vei găsi o scuză,

Încă una?

Și eram foarte fericit, târziu în fața casei, eu care te așteptam

Strânge-mi mâna și apoi să ne despărțim...

În adâncul sufletului și tu erai foarte fericită când ne uitam la Amsterdam,

nu-ți păsa

de ploaia care cădea...

doar o lumânărică era superbă

și amintirea amintirii pe care ea o sugera,

pe care, oricum, mai devreme sau mai târziu, ți-o voi spune,

că eram foarte fericit

dar nu ți-am spus niciodată că i-am cerut

lui Dumnezeu, să nu se sfârșească

Să nu se sfârșească

Să nu se sfârșească

Unele lucruri te consolează

Cu prietenii timpul zboară.

Dar există ceva ce nu se mai întoarce.

Și mi-e frig, dar nu mă acopăr

Și, cel puțin, mai devreme sau mai târziu,

Vei ajunge să crezi lucrurile, pe care ți le autoinduci.

Vei crede că-ți este un pic mai cald

Din moment ce nu mai sunt eu lângă tine,

Și poate că e mai bine

pentru că zâmbești un pic mai mult

un pic mai mult...

Și eram foarte fericit, târziu în fața casei, eu care te așteptam

Strânge-mi mâna și apoi să ne despărțim...

În adâncul sufletului și tu erai foarte fericită când ne uitam la Amsterdam

Nu-ți păsa

de ploaia care cădea...

doar o lumânărică era superbă

și amintirea amintirii pe care ea o sugera,

pe care, oricum, mai devreme sau mai târziu, ți-o voi spune,

că eram foarte fericit

dar nu ți-am spus niciodată că i-am cerut

lui Dumnezeu, să nu se sfârșească

Să nu se sfârșească

Să nu se sfârșească

Și amintirea mea va veni să te viziteze, când îți va fi prea rău

În schimb, când îți va fi bine, voi rămâne de pază,

Pentru că tot ceea ce am cerut vreodată de la cer

A fost ca viața asta să-ți ofere bucurie și iubire adevărată

Și în adâncul sufletului...

Și eram foarte fericit, târziu în fața casei, eu care te așteptam

Strânge-mi mâna și apoi să ne despărțim...

În adâncul sufletului și tu erai foarte fericită când ne uitam la Amsterdam

Nu-ți păsa

de ploaia care cădea...

doar o lumânărică era superbă

și amintirea amintirii pe care ea o sugera,

pe care, oricum, mai devreme sau mai târziu, ți-o voi spune,

că eram foarte fericit

dar nu ți-am spus niciodată că i-am cerut

lui Dumnezeu, să nu se sfârșească

Să nu se sfârșească

Să nu se sfârșească

Și eram foarte fericit, dar nu ți-am spus niciodată

Că în interior, strigam

Doamne, să nu se sfârșească

Să nu se sfârșească...