Acum, că vei fi de una singură,
Printre treburile tale și în așternuturi
Spune-mi, repede, cum o să faci?
Acum, când totul se petrece la întâmplare,
Acum, când eu nu-ți mai sunt povară
Spune-mi, ce scuze vei inventa?
Vei inventa că nu ai timp,
Vei inventa că totul e pierdut,
Vei inventa că acum te iubești un pic mai mult,
Vei inventa că acum ești puternică?
Și vei închide toate ușile,
Râzând, vei găsi o scuză,
Încă una?
Și eram foarte fericit, târziu în fața casei, eu care te așteptam
Strânge-mi mâna și apoi să ne despărțim...
În adâncul sufletului și tu erai foarte fericită când ne uitam la Amsterdam,
nu-ți păsa
de ploaia care cădea...
doar o lumânărică era superbă
și amintirea amintirii pe care ea o sugera,
pe care, oricum, mai devreme sau mai târziu, ți-o voi spune,
că eram foarte fericit
dar nu ți-am spus niciodată că i-am cerut
lui Dumnezeu, să nu se sfârșească
Să nu se sfârșească
Să nu se sfârșească
Unele lucruri te consolează
Cu prietenii timpul zboară.
Dar există ceva ce nu se mai întoarce.
Și mi-e frig, dar nu mă acopăr
Și, cel puțin, mai devreme sau mai târziu,
Vei ajunge să crezi lucrurile, pe care ți le autoinduci.
Vei crede că-ți este un pic mai cald
Din moment ce nu mai sunt eu lângă tine,
Și poate că e mai bine
pentru că zâmbești un pic mai mult
un pic mai mult...
Și eram foarte fericit, târziu în fața casei, eu care te așteptam
Strânge-mi mâna și apoi să ne despărțim...
În adâncul sufletului și tu erai foarte fericită când ne uitam la Amsterdam
Nu-ți păsa
de ploaia care cădea...
doar o lumânărică era superbă
și amintirea amintirii pe care ea o sugera,
pe care, oricum, mai devreme sau mai târziu, ți-o voi spune,
că eram foarte fericit
dar nu ți-am spus niciodată că i-am cerut
lui Dumnezeu, să nu se sfârșească
Să nu se sfârșească
Să nu se sfârșească
Și amintirea mea va veni să te viziteze, când îți va fi prea rău
În schimb, când îți va fi bine, voi rămâne de pază,
Pentru că tot ceea ce am cerut vreodată de la cer
A fost ca viața asta să-ți ofere bucurie și iubire adevărată
Și în adâncul sufletului...
Și eram foarte fericit, târziu în fața casei, eu care te așteptam
Strânge-mi mâna și apoi să ne despărțim...
În adâncul sufletului și tu erai foarte fericită când ne uitam la Amsterdam
Nu-ți păsa
de ploaia care cădea...
doar o lumânărică era superbă
și amintirea amintirii pe care ea o sugera,
pe care, oricum, mai devreme sau mai târziu, ți-o voi spune,
că eram foarte fericit
dar nu ți-am spus niciodată că i-am cerut
lui Dumnezeu, să nu se sfârșească
Să nu se sfârșească
Să nu se sfârșească
Și eram foarte fericit, dar nu ți-am spus niciodată
Că în interior, strigam
Doamne, să nu se sfârșească
Să nu se sfârșească...